Greseli in alegerea carierei

In graba mea spre locul de munca, apelez la serviciile unei firme de taximetrie. Cautand evident ca tot romanul sarac un tarif rezonabil, nu pirat, nu jeg, nu manele ( ca de omul la ceva ieftin are si pretentii), dau peste un stimabil sofer care citea. Mi-am zis "al meu e, ca tot e aglomeratie si ma vestejesc in masina aia incinsa de superbul soare de martie, macar sa pot schimba o vorba" Stupoarea a fost imensa afland ca soferul in cauza este un devorator al lui Bob Proctor ( daca ati auzit de filmul "The Secret" stiti la ce ma refer). Incepem sa vorbim despre legea atractiei, gandire pozitiva, dezvoltare personala, toate astea, culmea, fara a folosii limbajul de cartier tipic. (iertati-mi stereotipizarea soferilor de taxi, sunt sigur ca sunt calificati sa aiba job-uri mult mai bune doar ca nu vor, placerea de a bate capitala in lung si in lat pentru o paine si un pachet de tigari este tot ce au nevoie in viata). Convingerea cu care imi povestea si cita pasaje intregi soferul meu, m-a facut sa studiez nitel problema. Concluzia: Bob Proctor, guru al dezvoltarii personale, este un fel de hipiot mascat care face oamenii sa creada ca daca se gandesc destul de mult si isi imagineaza ce bine o sa le fie lor si cat de prosperi vor fi, o scanteiuta astrala se va aprinde si le va da viata visurilor noastre. Cu tot respectul si stima pentru vorbitorul motivational american dar BULLSHIT!. Chestiile astea merg la Hollywood, faine ca poveste, tuturor ne placeau basmele cand eram mici dar nici unu nu viseaza acum sa calareasca inorogi si sa decapiteze zmeii. A nu fi inteles gresit, taximetristul meu pare la prima vedere cat de cat citit dar ce citeste pare a fi doar dintr-o singura sursa, fapt coroborat si de dansul.

Toate ca toate, putine lucruri ma mai misca sa mai postez in ziua de azi, dovada ca ultima postare dateaza de mai bine de un an, insa de as merge zilnic cu cate un taximetrist care si-a gresit cariera, as ajunge la destinatie parca ceva mai antrenat psihic.

Sa traim!

Prostitutia si cum se procedeaza

Astazi 17.11.2009 la ora 03:20 (aproximativ) am fost abordat de o prostituata in zona Iancului. Cum am procedat:
-am mers vreo 200 m intr-o directie opusa
-timp in care am sunat la politie (112) sa intervina pe motivul prostitutie agresiva (ei n-or sa stie ca au dat sau nu au dat in tine...tu fa in asa fel incat sa para agresiv...demn de media incat sa vina un echipaj de politie)
- m-am intors tinand-o pe tipa de vorba(timp in care am inregistrat conversatia...dovada importanta pentru politie)
- a venit echipajul...indic inculpata...urmand a ma prezenta a 2-a zi...pentru a depunde plangere( n.b. orice plangere depusa la politie ...solicitati nr. de inregistrare pe care il tineti minte si cu care puteti sa va intoarceti la institutie pentru a verifica solutionarea cazului...in caz contrar solutionarii, se va depune o scrisoare deschisa M.A.I. in vederea cazului respectiv...dupa maxim 2 saptamani se va primii raspuns cu modul si timpul rezolvarii problemei ).


IMPORTANT : degeaba va prezentati la politie pentru a depunde plangere fara a facea-o scris si mai ales a cere un nr. de inregistrare a cazului (experienta precedenta in domeniu...nu vorbesc aiurea)....ba mai mult fiti prezenti , aveti grija ca "prostituata" sa nu va vada fata, AVETI DREPTUL SA CERETI UN OM AL LEGII (AVOCAT) PENTRU A VA APARA INTEGRITATEA IDENTITATII IN FATA INCULPATULUI.;...inregistrati orice marturie ulterioara fara ca politia sa stie acest lucru (important in cazul unui proces).

cel mai important: incercati macar ce am zis mai sus. Prostitutia e precara ca meserie...voi sunteti integrii ca oameni...e de datoria voastra ca cetateni sa semnalati aceste lucruri.

Caut de munca

CV-ul meu : http://cv.bestjobs.ro/lupul_dac/cv_alexandru



Mai raspandeste-l si tu te rog pe unde poti , pe orice post gasesti.

Multam fain. Stiu ca e o metoda ieftina dar crede-ma nu e singura.

Semper Fidelis

93 de ani de la infiintarea primuli batalion de elita al Armatei Romane, Vanatorii de Munte. 3.11.1916 - 3.11.2009

O arma cu un puternic glas al Armatei Romane, Vanatorii de Munte au fost inca din prima zi trupe de elita cu un impact vizibil si in forta in operatiunile in conditii de mediu aspre si altitudini ridicate. Antrenamentul asiduu, specializat si specific ( deplasare cu ski-uri, rapel, escaladari, manevre de versanti si ambuscada), fac din Vanatorii de Munte o arma indispensabila pe orice camp de lupta. Mobilitatea si profesionalismul lor se poate observa inclusiv in operatiunile din Asia Mica si alte teatre de razboi care implica medii dificile si inamici incomozi.

Istoric:


"La 3 noiembrie 1916, Marele Cartier General prin Ordinul nr.294, a decis că Şcoala Militară de Schiori din Bucureşti să fie transformată în "Corpul Vânătorilor de Munte", organizat pe 3 batalioane a 3 companii fiecare, având un efectiv de 2000 de combatanţi. Această decizie se impunea cu strigenţă deoarece, luptele duse de armata română în toamna anului 1916, au demonstrat cât de necesare erau, pentru obţinerea succesului, trupe de elită, cu instrucţie specifică luptei în munţi şi cu nivel sporit de iniţiativă la nivel batalionar. Din acea zi, în cazarma Regimentului 4 Roşiori Cotroceni - Bucureşti, au început să se adune viitorii vânători de munte, recrutaţi dintre cunoscătorii de carte de la mai multe unităţi de infanterie, inclusiv de la Batalionului 2 Vênători "Regina Elisabeta".

În primul război mondial, Trupele de vânători de munte au participat la apărarea Moldovei cu Corpul Vânătorilor de Munte, care în funcţie de misiuni, a avut în compunere 3-4 batalioane de vânători de munte şi o companie de mitraliere. La 3 decembrie 1916, vânătorii de munte şi-au început marşul spre garnizoana Târgu Neamţ; au parcurs aproape 500 de km. Au ajuns la destinaţie la 3 ianuarie 1917, fiind întâmpinaţi cu bucurie de populaţia şi de oficialităţile orasului. Pe 9 ianuarie 1917, printr-un alt Ordin al Marelui Cartier General român, Corpul Vânătorilor de Munte a fost transformat în Batalionul Vânătorilor de Munte, organizat pe 5 companii de puşcaşi, 2 companii de mitraliere şi o secţie de transmisiuni. În perioada ianuarie-iulie 1917, vânătorii de munte s-au instruit pentru ducerea luptei în teren muntos - împădurit.
Ordinul de luptă a venit în ziua de 8 august 1917. Sub comanda maiorului Virgil Bădulescu, Batalionul de Vânători de Munte a intrat în ziua de 11 august în luptele de la Cireşoaia si Coşna. Acesta a fost botezul focului pentru vânătorii de munte, urmat de o victorie prestigioasă. În primul război mondial, vânătorii de munte şi-au demonstrat curajul şi spiritul de sacrificiu la Târgu Ocna, Coşna, Cireşoaia, Vrânceanu şi Oituz. Sub denumirea „Regimentul 9 Vânatori de Munte” unitatea a participat la forţarea Tisei în campania din 1919 împotriva Armatei Roşii Maghiare şi la administrarea eficientă a Budapestei, până la retragerea pasnică din Ungaria, finalizată la 30 martie 1920.
DECORARI 1916-1919:
Şasesprezece militari ai unităţii de Vânători de Munte au fost decoraţi cu cel mai înalt ordin militar român „Ordinul Mihai Viteazu”: Carol II. cdt Brig Vânători Munte, cpt.Băgulescu Gheorghe, cpt.Basta Constantin, Lt.Cârlan Dumitru, Slt.Nanu Roger, Cpt.Pălăngeanu Emil, Lt.Rădulescu Florea, Mr.Strat Nicolae, Mr.Stoenescu Calistrat, Cpt.Tenescu Constantin, Cpt.Cerchez Traian, Mr.Bădulescu Virgil, Cpt.Pantazi Constantin, Cpt.Ionescu Sinaia Gheorghe, Cpt.Radu Teodor, Cpt.Vrânceanu Dumitru. Se remarcă între cei decoraţi viitorul rege al României şi viitorul Ministru al Apărării din timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale.
Drapelul de luptă a fost decorat în Primul Razboi Mondial cu ordinul Mihai Viteazul cl.III prin Înalt Decret 323/22 ianuarie 1919 la 2 aprilie 1919 la Târgu-Neamţ „pentru curajul şi avântul excepţional cu care ofiţerii, sub-ofiţerii şi soldaţii batalionului au atacat şi înfrânt pe inamic, în ziua de 30 iullie 1917. Respingându-l în sectorul Dealul Vrânceanu-Magura, i-a capturat 17 ofiţeri, 400 trupă, 4 mitraliere, 150 arme şi mult material de militar. În ziua de 6 august 1917 vânătorii de munte, trecând printr-un foc puternic de baraj, au atacat şi cucerit poziţia inamică de la cota 64, care fusese perdută de un alt corp de trupă. În ziua de 8 august 1917, batalionul sosind pe Coşna, tocmai când inamicul reuşeşte a scoate pe apărători de pe poziţie, contraatacă cu furie şi în 30 de minute îi respinge de pe întregul front de atac. Acest eroic batalion s-a distins prin aceleasi virtuţi militare şi în crâncenele lupte ce s-au dat în zilele de 27-29 august 1917 în sectorul Pârâul Fundul-Bogata.” (textul brevetului)
Impozantul monument-mausoleu al Vânătorilor de Munte a fost amplasat la Târgu-Neamţ.
Elemente distinctive
- Trupa: Ramură de brad postav verde închis la capelă şi epoleţi / Ofiţeri: Ramură de brad aurie cu corn de vânătoare – brodat din fir şi mătase – I.D.nr.1868 din 14.05.1919
- Passe-poil verde închis la capelă, epoleţi, pantaloni, petliţe verde închis

> Batalionul 1 Vânatori de Munte ”Regele Carol II”:
Experienţele primului război mondial, au fost valorificate cu succes în perioada interbelică, acordându-se un mare interes pregătirii trupelor specializate pentru lupta în teren muntos-împădurit. În anul 1923 s-au înfiinţat primele mari unităţi (divizii) de vânători de munte la Braşov si la Bistriţa, iar până in anul 1939 s-au constituit 4 brigăzi Mixte Munte. Poziţia acestora în cadrul sistemului militar românesc s-a consolidat, s-au pus bazele instrucţiei la munte şi s-au adoptat norme, reguli şi principii.
Batalionul 1 Vânători de Munte a fost înfiinţat prin Î.D.nr.1674 / 1august 1923, preluând cadre şi de la singura unitate iniţială de profil. Sediul unităţii se află la Sinaia, reşedinţa de vară a regilor Romaniei. Batalionul avea şi destinaţie de pază şi ceremonial la Palatul Peleş. Prin D.R.nr.333 / 5 Feb.1932, batalionul a primit denumirea celui ce a fost comandantul Brigăzii de Munte în timpul primului razboi mondial, „Regele Carol II.”. A fost unitatea la care a depus jurământul militar la 25 octombrie 1937 şi şi-a satisfăcut stagiul, până la gradul de sublocotenent, M.S. Regele Mihai I. al României, a cărui zi de naştere, 25 octombrie, a rămas, neîntrerupt până astăzi, Ziua Armatei Române
În al doilea război mondial, vânătorii de munte au participat atât pe frontul de Est cât şi pe cel de Vest, cu Corpul Vânatorilor de Munte, organizat pe 4 Divizii de Munte, fiecare organizată astfel: 6 B.V.M.; 2 B. SKI; 2 Dn. T.M.; 1 Dn. Ob. M.; 1 Cp. Trs.; 1 Esc. Călări; 1Cp. A.T.; 1 Cp. Pol. Mil.; 1 Cp. A.A. Batalionul 1 Vânători de Munte a facut parte din Div.1.M-te. Participarea la cel de-al doilea război mondial în cele două campanii militare din est şi din vest, a constituit un examen extrem de dur. Drumul lor a însemnat parcurgerea pe jos, în luptă, a unui spaţiu de peste 3000 de km adâncime, tranzitând prin luptă teritoriile a 7 state, permanent în primul eşalon, din România până în Kuban şi înapoi până în Cehoslovacia. Din 22 iunie 1941 până la 12 mai 1945 au cazut 74.208 vânători de munte, ale căror morminte le jalonează drumul de luptă: în Bucovina, Basarabia, Ucraina, Crimeea (unde au rămas mare parte din efectivele B1VM în mai 1944 pentru a acoperi evacuarea pe mare de către Marina Regală Română a 60.000 de militari germani şi români încercuiţi), Caucaz, Moldova, Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia, câştigand respectul şi aprecierea aliatilor şi inamicilor, ca trupe de elită ale Armatei Române.
DECORARI 1941-1945:
Unsprezece militari ai Batalionului 1 Vânători de Munte au fost Decoraţi cu ordinul Mihai Viteazul în al Doilea Război Mondial: slt.(r)Aldică Gheorghe, slt(r)Checiu Ioan, lt.Crăciun Dumitru, cpt.Curteanu Marin, lt(r)Drăgănescu Ioan, lt.col.Ionescu Constantin, cpt.Mihăescu Constantin, slt.Simionescu Nicolae, slt(r)State Aurelian, slt(r)Stoenescu Stefan, lt(r)Tănăsescu Dumitru
Drapelul a fost decorat cu ordinul MV cl.II prin D.R.nr.1160 / 21 aprilie 1942.
După cel de-al doilea război mondial, a urmat confruntarea cu resentimentele "aliatului sovietic", care a lichidat aceste trupe de elită. Prima unitate desfiinţată a fost Batalionul 1 Vânători de Munte, în octombrie 1944, iar personalul redistribuit la alte unităţi care au participat în continuare la campania din Vest, în Ungaria şi Cehoslovacia. Însă, de la 14 octombrie 1964, după retragerea armatei sovietice de ocupaţie, prin ordin al Ministerului Apărării Naţionale a început reînfiinţarea brigăzilor de Vânători de Munte.

Elemente distinctive
- ramură de brad încoronată, din metal, in locul insemnului de arma, la coifura si pe epoleti
- breloc emailat verde închis, cu cifrul Regelui Carol II - la uniforma de gală
- insigna de vechime – ramură de brad de argint cu cifră romana de aur (X / XV / XX / XXV)
- insigna de 7 ani pt ofiţeri: cruce românească emailată verde închis, cu ramură de brad încoronată
- cruce de botez metal galben în forma ordinului Mihai Viteazu, cu ramură de brad şi cu cifra şi data naşterii Prinţului Mostenitor Mihai – pt cei care au constituit garda de onoare la botez
- medalia „Amintirea Regelui Carol II”, deschisă între 1934 si 1940, s-a acordat, cu însemnul unităţii, din metal, pe panglică, exclusiv membrilor B1VM cu merite deosebite faţă de Coroană.

> Uniformele vanatorilor de munte – 1916:
Uniformele purtate de vanatori de munte în timpul primului război mondial (1916-1918) erau similare celor de infanterie ce au fost adoptate în anul 1912 şi au suferit o serie de modificări în 1916. Ele erau compuse din următoarele elemente:
• Capelă din postav gri cu paspoale verzi, având în faţă initialele VM suprapuse sau insemnul de arma (bradutul) din postav verde;
• Cască model “Adrian”, cu cifrul regal;
• Veston din postav gri, încheiat la un rand de nasturi ascunşi. Era prevăzut cu 4 clape rectangulare de buzunar, 2 la piept şi 2 laterale. Gulerul era răsfrânt, paspoalat cu verde, ornat cu petliţe din postav verde. Epoleţi din postav gri, paspoalaţi cu verde, ornaţi cu insemnul de arma (bradutul) din postav verde. Pe epoletul drept era fixat un suport cilindric, din stofă, care susţinea cureaua armei;
• Pantaloni din postav gri, cu vipuşcă verde;
• Manta din postav gri, încheiată la două rânduri de câte 4 nasturi negri, din metal. Era prevăzută cu două capace rectangulare de buzunar, laterale, dispuse orizontal. Gulerul şi manşetele erau răsfrânte. Gulerul era paspoalat cu verde si avea petliţe verzi iar epoleţii aveau paspoal şi insemnul de arma (bradutul) din postav verde. Pe epoletul drept era fixat un suport cilindric pentru armă, ca şi la veston. La spate, mantaua avea două capace de buzunar false, dispuse vertical, paspoalate cu verde, fixate cu câte doi nasturi metalici, unite la partea superioară printr-o martingală paspoalată cu verde;
• Moletiere din postav gri;
• Bocanci din piele neagră sau natur;
• Centură din piele neagră, cu cataramă sau pafta neagră, simplă;
• Cartuşiere din piele neagră, de formă rectangulară, fixate pe centură, frontal, de o parte şi de alta a paftalei. Opţional, se pot purta şi cartuşiere austriece, italiene sau ruseşti din timpul primului război mondial;
• Port-baionetă, din piele neagră, purtată pe şoldul stâng;
• Port-lopată din piele neagră, pentru lopata Linemann, purtată pe şoldul stâng, în spatele port-baionetei, fixând prin cureaua inferioară teaca baionetei;
• Sac de merinde din doc natur, prevăzut cu buzunar anterior pentru bidon, purtat în bandulieră pe şoldul stâng;
• Bidon din metal, de formă alungită, purtat în buzunarul sacului de merinde. Opţional, se pot purta şi alte modele de bidoane, germane, ruseşti, austro-ungare, din timpul primului război mondial;
• Mască de gaze model românesc (1916), franceză (M-2) sau rusească (Zelinsky-Cumant);
• Raniţă de formă rectangulară, din doc impermeabilizat negru, cu curele din piele neagră.
Însemnele de grad erau reprezentate prin galoane de bumbac galben (1 galon lat pentru fruntaş, 2 galoane late pentru caporal) sau din fir auriu (1 galon lat pentru sergent, 1 galon lat şi 1 galon îngust pentru sergent-major, 2 galoane late pentru plutonier, 2 galoane late şi 1 galon îngust pentru plutonier-major, 3 galoane late pentru plutonier-adjutant), paspoalate cu verde, dipuse transversal pe mijlocul epoletului vestonului sau mantalei

> Uniformele vanatorilor de munte - 1941:
Uniformele purtate de vanatorii de munte în timpul celui de-al doilea război mondial (1941-1945) au fost adoptate în anul 1939. Ele erau compuse din următoarele elemente:
• Bereta sau capelă din postav kaki;
• La coifura (bereta) si pe epoleti era fixat insemnul de arma sau al unitatii, confectionat din metal
• Cască model olandez, model “Adrian” sau german de al doilea război mondial;
• Veston din postav kaki, încheiat la un rând de nasturi ascunşi. Era prevăzut cu 2 buzunare aplicate, cu clape rectangulare, la piept. Avea gulerul răsfrânt şi epoleţi din postav kaki;
• Pantaloni din postav kaki, bufanţi sau drepţi;
• Manta din postav kaki, încheiată la două rânduri de câte 4 nasturi kaki, din metal. Era prevăzută cu două capace rectangulare de buzunar, laterale, dispuse înclinat. Gulerul şi manşetele erau răsfrânte;
• Bluza de vant din doc kaki, cu platca dublata in fata si in spate
• Moletiere din postav kaki, se purtau cu pantalonii bufanţi (pentru infanterie);
• Jambiere din piele neagră sau maro, încheiate cu trei cureluşe laterale, cu cataramă, la pantalonii drepţi (pentru infanterie);
• Bocanci de schi din piele natur, purtati cu ciorapii trasi peste pantaloni, rulati in jos si rasfranti peste bocanci
• Cizme din piele neagră, cu carâmb înalt (pentru ofiteri);
• Centură din piele natur, cu pafta neagră, simplă sau din alamă, ornată cu o coroană;
• Hamuri din piele neagră sau natur;
• Cartuşiere din piele natur, de formă pătrată, fixate pe centură, frontal, de o parte şi de alta a paftalei. Opţional, se pot purta şi cartuşiere austriece din timpul primului război mondial;
• Port-baionetă, din piele natur, purtată pe şoldul stâng;
• Port-lopată din piele natur, pentru lopata Linemann, purtată pe şoldul stâng, în spatele port-baionetei, fixând prin curea teaca baionetei;
• Sac de merinde din pânză kaki, purtat în bandulieră pe şold;
• Gamelă de formă rectangulară, din metal emailat, fixată printr-o curea pe capacul sacului de merinde. Opţional, se pot purta şi gamele de model german;
• Bidon românesc, german sau rusesc, purtat la centură;
• Mască de gaze românească (model 1932 sau 1939B), purtată într-un sac din doc kaki, sau de model german, in recipient cilindric metalic, în bandulieră, pe şoldul stâng;
• Raniţă de formă rectangulară, din doc impermeabilizat kaki, cu curele din piele natur sau gri, pe capacul căreia se putea fixa casca de model olandez.

Însemnele de grad erau reprezentate prin galoane de bumbac galben (1 galon lat pentru fruntaş, 2 galoane late pentru caporal) sau din fir auriu (1 galon lat pentru sergent, 1 galon lat şi 1 galon îngust pentru sergent-major, 2 galoane late pentru plutonier, 2 galoane late şi 1 galon îngust pentru plutonier-major, 3 galoane late pentru plutonier-adjutant), paspoalate cu verde, dipuse transversal pe epoletul vestonului sau mantalei." (Informatii luae de pe: http://www.traditia-militara.ro/index.php?article=6&language=ro )

Semper Fidelis! Cinste Vanatorilor de Munte!

Legea lui OM

Motto: "Esti om cu mine, sunt om cu tine"

Nu m-a inspirat nimic din cotidianul si-asa prea incarcat de tot felul de porcarii, clisee, m-am saturat de atatea atacuri , de contrarieri, doar scriu si pace.

Toti criticam ceea ce am observat, ce ne-a deranjat sau ce suntem invatati sa ne deranjeze. Suntem "anti" ceva, cati dintre noi suntem "pro" si totusi sa ne sustinem parerea contra?

Experiment. Intreaba pe strada la intamplare "Urasti tiganii?" vei primii majoritar 2 raspunsuri:
1.-Da
2.-De ce intrebi? esti rasist? esti xenophob?

Daca sunteti intrebat la randul vostru, incercati o a 3-a varianta: "Imi place curatenia, ordinea, moralitatea. Imi plac oamenii care-si castiga banii cinstit, oamenii de incredere, oameni care asculta muzica buna, oameni care se regasesc intr-o istorie cu care sa se mandreasca, oamenii care respecta ce e in jurul lor si oamenii care accepta regulile casei altcuiva."

Un raspuns sincer, toata lumea poate sa fie de acord, general valabil, un raspuns pozitivist, un raspuns caruia prea putine i se pot reprosa, daca nu, deloc. Cel destept intelege ca etnic vorbind tiganii sunt total opusi oamenilor descrisi mai sus si toate actiunile indreptate asupra lor sunt justificate nu pentru ca sunt anti-tigani ci pentru ca sunt pro-oameni-demni-de-respect. Asa se vor simtii nedoriti, vor mai tacea din gura sau si mai bine pentru noi se vor enerva si vor incepe sa actioneze agresiv, situatie in care orice actiune impotriva lor va fi cu atat mai justificata, numiti-o auto-aparare daca vreti. In cazul in care atacurile agresive le incepem noi, dreptatea e de partea lor din acelasi motiv.
Pe cealalta parte, exista si oameni mai putin "dotati la mansarda" (ca sa fiu diplomat si sa respect tonul pacifist al postarii) , oameni care nu vor intelege raspunsul, nu vor stii daca sa atace raspunsul sau ce sa atace la el. In rangurile englezesti situatia se numeste "win-win".

Exemplul de mai sus trebuie luat ca model pentru viitoarele discutii in contradictoriu cu persoane ce pot ataca credintele patriotilor inflacarati sau nationalistilor de actiune. In fond oricui se teme sa rosteasca ceva de care poate fi condamnat de cei despre care vorbesc.


Nitel off-topic dar cu oarece legaturi:

"Ce rost are lupta de idei fara stimulul controversei" Ion I. Mota. Razboiul este productiv, deschide probleme pentru care o masa de oameni lupta la unison pentru a le rezolva. Ideea e sa fie un razboi pentru apararea unor idei ce ataca integritatea, ce ataca bunastarea. Nu ma refer la razboaie mascate de genul "razboiul impotriva terorismului"ci razboaie ce au loc zilnic intre 2 oameni de diferite opinii. Mai important decat motivul razboiului este modul cum il porti, cat timp nu are nimeni ce sa-ti reproseze apoi, va fi o victorie totala.

Sanatate!