Greseli in alegerea carierei

In graba mea spre locul de munca, apelez la serviciile unei firme de taximetrie. Cautand evident ca tot romanul sarac un tarif rezonabil, nu pirat, nu jeg, nu manele ( ca de omul la ceva ieftin are si pretentii), dau peste un stimabil sofer care citea. Mi-am zis "al meu e, ca tot e aglomeratie si ma vestejesc in masina aia incinsa de superbul soare de martie, macar sa pot schimba o vorba" Stupoarea a fost imensa afland ca soferul in cauza este un devorator al lui Bob Proctor ( daca ati auzit de filmul "The Secret" stiti la ce ma refer). Incepem sa vorbim despre legea atractiei, gandire pozitiva, dezvoltare personala, toate astea, culmea, fara a folosii limbajul de cartier tipic. (iertati-mi stereotipizarea soferilor de taxi, sunt sigur ca sunt calificati sa aiba job-uri mult mai bune doar ca nu vor, placerea de a bate capitala in lung si in lat pentru o paine si un pachet de tigari este tot ce au nevoie in viata). Convingerea cu care imi povestea si cita pasaje intregi soferul meu, m-a facut sa studiez nitel problema. Concluzia: Bob Proctor, guru al dezvoltarii personale, este un fel de hipiot mascat care face oamenii sa creada ca daca se gandesc destul de mult si isi imagineaza ce bine o sa le fie lor si cat de prosperi vor fi, o scanteiuta astrala se va aprinde si le va da viata visurilor noastre. Cu tot respectul si stima pentru vorbitorul motivational american dar BULLSHIT!. Chestiile astea merg la Hollywood, faine ca poveste, tuturor ne placeau basmele cand eram mici dar nici unu nu viseaza acum sa calareasca inorogi si sa decapiteze zmeii. A nu fi inteles gresit, taximetristul meu pare la prima vedere cat de cat citit dar ce citeste pare a fi doar dintr-o singura sursa, fapt coroborat si de dansul.

Toate ca toate, putine lucruri ma mai misca sa mai postez in ziua de azi, dovada ca ultima postare dateaza de mai bine de un an, insa de as merge zilnic cu cate un taximetrist care si-a gresit cariera, as ajunge la destinatie parca ceva mai antrenat psihic.

Sa traim!