Tulai ca fu fain

Pentru cei care "m-au trimis la origini", puteti dormii linistiti...am fost si a fost foarte fain.
Desi originile la care ma refer eu au fost cu caracter patern decat matern. Destula introducere codata...am fost la Caineni, 42 km de Sibiu, 56 km de Rm. Valcea, satuc pe Valea Oltului unde se afla neamul lui Motoc (numele de fata al bunicii). N-am destule informatii despre legatura dintre neamul meu si personajul istoric moldovean...insa oamenii mei plini de suflet, viata, o vitalitate si o putere de munca incredibila (toti de la 40 la 80, 90 ani ), oameni religiosi cu frica lui Dumnezeu, primitori calzi si multi . N-am mai calcat meleagurile respective, perene inca, cu peisaje alpine care te-ar face sa nu observi ca balesti cat timp stai cascat, privindu-le...sa tot fie vreo 14 ani de cand tin eu minte ca eu si cu verisoara mea strangeam puii de gat si eu ma jucam cu Bindi ( caine roscovan, incredibil de istet...pe larg altadata). La fiecare cuvant pe care il tastez imi mai vin in cap alte 5 amintiri de acolo de cand eram eu de inaltimea trandafirilor pitici ai lu' Tanti Nuta.
Ideea blogului nu a fost menita sa fie bazata in mod special pe amintiri, reverii, intamplari banale, cotidiene...insa n-am putut sa ma abtin, prea multe lucruri , stari si sentimente le-am trait in 3 zile cat sa ma tina pana .... in fine mult timp.
Mi-a placut: pai tot ...romanu face haz de necaz si deci se distreaza rezulta ca eu m-am simtit oricum foarte bine si am adorat experienta
Nu mi-a placut: vesnicul tata care a tinut mortis sa se certe tot drumul cu "mandra lui"( o snoaba tipica, adaptata comunismului care forteaza adaptarea a oricum-s-ar-numii-regimul curent) , vesnicul tata care bea sa se simta bine ( so he says ) doar ca nu odata in 3 zile s-a simtit atat de bine incat replica "la ce etaj suntem si cum am ajuns aici" ma va bantuii o perioada, nu mi-a placut momentul meu de lipsa de perspicacitate de dinaintea plecarii cand "maine nu se lucreaza" nu se referea si la mine si nu mi-a placut ca sunt legat de responsabilitatea muncii din bucuresti si de necesitatea unei tidule academice, ca tare mi-ar fi suras ideea unei sederi prelungite.

Ziua 1. Vineri 1 Mai 2009. "Pe cai osteni". Noapte aproape alba intr-un "Gec" proaspat redeschis DETERMINAT (cca. 3 saptamani), Catalina, Razvan, Dalak vamaiot de tren tarziu, Fabrizio ( America e doar 1 singur continent nu 2 sa stiti......dar mai bine sa nu), Ursus...Taxi ieftin...camin, somn 3 ore..."Fa ba Maisule bagaju" ( fa bagaju = blugi de drum, pantaloni grosi, 2 perechi pantaloni scurti, tricouri , hanorac, sosete, chiloti; metoda: cu lopata) . Ajung la tata, mananc si beau o bere( insist sa mentionez ca am mancat si am baut din motive clare ulterior). Ne suim in Buburuza lu tata (Matiz 2005), traseul ales cu "dibacitate" de stimabila doamna de societate care-l implineste pe tata...ne-a ocolit prin aglomerata piata Obor pentru a satisface obsesia "dansei" de a lua fructe cand se duce in vizita ( bineinteles nu s-au mancat...noi mergand la tara, oamenii n-au nevoie...DUH! ), obiectivul 2...Carrefour, motivul sa luam bere si carne de mici si ciocolata pentru copiii de acolo ( ghici ce? aveau si ei la magazin sau chiar bauturi si mancaruri produse la ei acasa...gen incredibila tuica de prune a unchiului Sorin, 60 grade sau friptura din vitelul lu Nea Gica - dar na "Coana Chirita" ce sa-i faci?) o parte am apreciat din traseul pre-traseul-propriu-zis, vizita pe la varul Horia, 1 MAI 2003...da, ziua lui, pustiulica asta ma apreciaza fantastic si il asigur ca e reciproc. Plecam intr-un final dupa o deviere de o ora juma care putea fi evitata daca ar fi fost facuta inca cu o seara in urma...sugestie pe care i-am prezentat-o dealtfel babacului insa n-a vrut doamna (probabil ai observat...da m-a scos din minti "doamna" si o voi critica si ironiza pe tot parcursul textului). Autostrada. Dabulesti - opriti la mici...12 cm de carne bine facuta, aromata si ieftina 3 lei/bucatoaia. Bujoreni , acasa la unchiu' Sorin, doamna Sorin, anume Oprica si fii Sorin: Andreea si Adrian Constantin a.k.a. "Costica", "Costicuta", "Adi", "Adriana" si "Jumulitule". Sorin face gratarul , ne da vestita lui tuica, incepe sa picure, ne bagam in casa, bem, mancam, tot fain...se imbata groaznic tata, cade prin holul oamenilor cautand toaleta...in fine, rusinos...dar trebuie sa-i fac reclama. Si sa nu uit , Doamna Chirita nu si-a iesit din caracter: stand cu picioarele cocotate pe mobila oamenilor si zicandu-le cate-n luna si-n stele de ce face ea, despre ce nu-i convine, bagandu-se si implicandu-se in modul de a educa copiii (nota informativa : nu are, n-a avut copii).Mesaj de la munca: Cat mai ai? ...Eu: ce sa am? Ei suna: " sper ca glumesti, stii ca aveai de munca azi?" "Nu, nu stiam fiindca mi-ai zis ca nu se lucreaza...data viitoare specifica daca si noi, paznicii, lucram sau nu".Dorm la TV...film romanesc nou , cuplu tanar la mare 1 mai.

Ziua 2. Sambata 3 Mai 2009. "Memento vitae". Trezit...Sorin a insistat sa mai facem un gratar inainte sa plecam spre Caineni, ca cel de ieri la care a insistat sa ajute tata a fost facut in intregime de gazda noastra, nu ca ar fi fost diferit si acum. De mentionat, gratarul a fost facut la 10 minute dupa ce am mancat copios de dimineata. La Gratar: mancat cu inconstienta, baut cel putin din partea mea cantitati titanice de tuica, tata a servit si el...a condus Chirita. Mare obiectiv: Manastirea Cozia...am aprins lumanari, am sarutat icoanele, am baut si ne-am spalat pe fata cu apa sfintita din izvor...tipic turistului crestin...faina experienta...nemaivizitand o manastire cu asa incarcatura istorica de 9-10 ani. Continuam drumul pe valea creata de Olt...peisaje care mai bine le vedeti voi decat sa umplu pagina de epitete si metafore care mai de care... In sfarsit podul spre sat...din pacate au desfintat cascada unde am crezut prima oara ca ma inec...ioi alte amintiri...abtine-te Maisule. Ajungem. Parcam. Tanti Nuta la poarta ne astepta cu cozonac facut de ea...doamne cum poate sa gateasca femeia asta...dovada faptul ca, am mancat in continuu cat am stat la ea de la sarmale, ciorba de vita, supa de pui, mamaliga cu branza de burduf, prajituri, pana si salata simpla cu castraveti, rosii si marar pare aparte.Tuica. Vestea sosirii noastre a adus dupa sine vizita neamului in curtea Nutei si a lu' Nea Gica: Tanti Mia care seamana izbitor cu bunica-mea, Tanti Nutica, nevasta de preot care face o visinata de o bei ca pe sirop, Mama Mita ce frumos recita la 90 de ani poezii invatate cand avea 7-8 primaveri, nu mai vorbesc ca ne-a compus pe loc ceva, Nea Gheorghe...pe care-l citez "eram mare manglitor cand eram june, dansam pe masa, mai faceam cu ochiu vreunei fetiscane...asta e frumos la batranete cand iti aduci aminte ca ai fost tanar, iti amintesti si stii ca puterea o ai...desi corpu nu te-ajuta". Ce sa mai un deliciu de neam...trecand totusi si in lumea celor care nu mai cuvanta, vizita la cimitir a fost pentru tata un moment...sa zicem doar ca am lacrimat si eu, ca mai apoi sa ma desfat pe Valea lu Mihai, zona faina la poale de deal, panorama inspre tot satul si nu numai. Vizitand verii lu tata, parintii lor si zona...mi-am dat seama ca ei chiar traiesc, chiar sug din viata fiecare bucatica, muncind caci vorba Mamei Mita: "Cine nu munceste, nu mananca, asta-i legea vietii pe la noi" , iar din aceasta munca, asezandu-se la masa intr-un asemenea "peisagiu"pitoresc, unde plamanul tau doar aer curat si sanatos simte, cu rudele si prietenii...asta face existenta noastra sa merite. N-am mai fost de mult dar lanul de porumb unde mancam pe furis ciocolata furata de la sora bunicii cu vara-mea, grajdul unde statea scroafa care ma speria pe mine din motive acum necunoscute, curtea cu via deasa...toate mi-au dat vitalitatea care mi-a stors-o bucurestiul fara epitete, fara subiectiv sau obiectiv, fara litera mare...bucurestiul, nici macar Chirita lu tata n-am mai bagat-o in seama. Ce bine am dormit atunci desi am fost trezit in miez de noapte de o pisica alba si ciunga care s-a furisat la mine in camera inainte sa ajung eu...petrecand o bucata de noapte acolo ca mai apoi sa isi "mieune" iesirea cu efectul trezirii mele.
Ziua 3. Duminica 3 Mai 2009. "Drum bun, multa sanatate, Dumnezeu sa va ajute la munca, la scoala, la tot ce faceti voi si sa ne vedem sanatosi si mai tineri data viitoare". Asa un stil au oamenii astia sa ureze si in naivitatea lor optimistica , incat pleci cu urarile, le simti pe tot drumu si chiar ajungi cu ele acasa unde oftezi. Caineni. Rm. Valcea. Pitesti. Autostrada. Castile in urechi, citesc ceva dar "Mergi mai incet, ca ma dau jos din masina, trage pe dreapta"-ul Chiritei si "Taci mai din gura mai lasa-ma in pace ca m-ai cicalit tot drumu, sa nu te miri de ce continui sa beau" -ul tatei m-au scos din starea mea si m-au bagat in realitate...trebuie sa ajung la munca, unde mustrarea n-a lipsit, inca stau cu sufletu in gat pana ma intalnesc cu sefa, trebuie sa platesc chiria la camin, miroase a benzina, agitatie. Bucuresti - Ultima frontiera...